Scopul Mecanismului de Redresare și Reziliență este de a oferi sprijin pentru investiții și reforme esențiale în vederea redresării sustenabile și pentru ameliorarea rezilienței economice și sociale a statelor membre UE. La finalul perioadei de investiții, economiile și societățile europene vor fi mai bine pregătite pentru provocările și portunitățile tranzițiilor verzi și digitale.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov, și avea în compunere satele Bujoreanca, Călugăru, Hanu-de-Pământ și Pajera, cu 1148 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, o școală mixtă și trei biserici:la Bujoreanca, Călugăru și Pajerea.
Tartasesti este cunoscut de timpuriu intr-un document, care se refera la delimitarea de hotare si este datat din 26 aprilie 1635. Din acelasi document se poate afla ca au existat 6 martori la semnarea si intocmirea documentului respectiv, 4 dintre acestia fiind “megieși” de Tartasesti (Bucşe, Stanciu, Ştirbei şi Cârstea).
Vatra straveche a satului era situata la circa 1500 m mai la vest, potrivit unei cercetari antropologice se pare ca zona era cunoscuta sub numele de „Chirnov” sau Gradina Burlanului.
Mutarea satului are la baza o legenda locala din timpul domniei lui Barbu Stirbei (1849-1856).
„Rosetti, venind de la Craiova cu diligenta, a mers pana la Hanul de Pamant, unde drumul se indrepta spre Buftea. Rosetti nu a vrut sa treaca prin Buftea, prin fata casei lui Barbu Stirbei, si nefiind drum de aici direct prin Padurea Raioasa, a cerut robi de la boierul Tartasescu si a taiat padurea direct spre Bucuresti, facand sosea”
(Ion N. Ghita, perceptor in varsta de 80 ani, din Tartasesti)
In jurul anului 1864, boierul Tartasescu, cel care stapanea aceasta mosie, a decis sa mute satul la noua sosea, deoarece casele erau rare.
